Loading date and time...

Premii şi distincţii

 

EPSA 2011

Proiectul „Economia bazată pe Cunoaștere” a primit o nouă certificare de bună practică în cadrul ediției 2011 a premiilor „European Public Sector Awards” (EPSA) din cadrul Institutului European de Administrație Publică.

Certificarea proiectului EBC ca „Best Practice” a venit în urma a trei etape de evaluare derulate până în prezent de un juriu experimentat desemnat de EPSA, rezultând o listă scurtă de 58 de nominalizați dintr-un total de 274 de proiecte din 33 de țări participante la ediția din acest an. Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin Unitatea de Management a Proiectului, a concurat la premiile EPSA 2011 la categoria „Smart Public Service in a Cold Economic Climate” – Servicii publice inteligente într-un context economic dificil. Dinstincția de bună practică oferită în acest an recompensează și certifică rezultatele remarcabile pe care le-a avut proiectul EBC până în prezent.

 

COMPUTERWORLD Honors Program

Unitatea de Management a Proiectului, din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, a fost desemnată ca Laureat în cadrul ComputerWorld Honors Program 2011.

Proiectul „Economia bazată pe Cunoaștere” se alătură altor 254 de proiecte nominalizate din 23 de țări, dintr-un total de peste 1000 de aplicanți din întreaga lume.

Evenimentul de decernare a premiilor va avea loc pe data de 20 iunie 2011, la Washington D.C., SUA.

 

ASOCIATIA NATIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI

Premiul I în cadrul Competiţiei Naţionale a celor mai bune practici din Administraţia Publică, la categoria "Îmbunătăţirea serviciilor publice printr-un management organizaţional şi al calităţii performanţei", organizată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în 2010.

Proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere este considerat un exemplu de bună practică în administraţia publică din România datorită rezultatelor remarcabile obţinute, a eficienţei demonstrate şi a practicilor inovative diseminate.

 

THE HIGHEST HONOR IN PROJECT MANAGEMENT

Finalist în cadrul competiției International Project Excellence Award 2010, la categoria "Project Excellence in Medium-Sized Projects", organizată de Asociația Internațională de Project Management.

Rigurozitatea implementării şi succesul înregistrat de Programul de instruire TIC în şcoală şi afaceri şi Portalul eComunitate, ce fac parte din proiectul "Economia Bazată pe Cunoaştere", au impresionat juriul IPMA (Asociaţia Internaţională de Project Management), care le recomandă drept una dintre cele mai importante realizări în domeniul managementului de proiect.

 

e-Inclusion 2008

Medalie în cadrul Competiției e-Inclusion organizată de Comisia Europeană, la secţiunea "Geographic Inclusion", Viena, 2008. Proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere este considerat un exemplu de bună practică pentru utilizarea eficientă a IT&C şi a tehnologiei digitale pentru combaterea dezavantajelor sociale şi a excluziunii digitale.

 

Premiile IT&C ale Romaniei 2006

Economia Bazată pe Cunoaştere a fost considerat "Proiectul cu cel mai bun conţinut informaţional" în cadrul Premiilor IT&C ale României – Bucurerști, 2006, pentru contribuţia la amplul proces de extindere a accesului la tehnologii informaţionale şi comunicaţii moderne pentru comunităţile rurale - Bucureşti, 2006.

99999

PROIECTUL “CULTURA PRIN CUNOAŞTERE TIC” PROPUNE UN NUME NOU PENTRU ŞCOALA CU CLASELE I-VIII VALEA MOLDOVEI

Data: 26.08.2012, Autor: Fedorovici.Mihai, Categorie: Şcoală comentarii: 1

ECULTURA
CULTURA PRIN CUNOAŞTERE TIC
 
PROIECTUL “CULTURA PRIN CUNOAŞTERE TIC” PROPUNE UN NUME NOU PENTRU ŞCOALA CU CLASELE I-VIII VALEA MOLDOVEI
 
            Cercetarea realizată în cadrul proiectului eCULTURA de grupul de lucru format din  elevii: ANANIA ADINA PARASCHIVA, CHIUŞ SORIN, CHIUŞ MARIA MAGDALENA, CODREANU GEORGIANA ALEXANDRA, DIACONESCU ANDRADA ELENA, FLORISTEAN ELENA FLORINA, FLORISTEAN ANDREI, PĂSCUŢOI MARIA MELEXIMA, MARIN VASILE RĂZVAN, MARIN IULIANA MIHAELA, sub îndrumarea prof. Fedorovici Mihai, privind istoricul şcolii din Valea Moldovei, a scos la iveală meritele unor dascăli care au marcat existenţa acestei şcoli dintre care cel mai important este cel a lui Mihail Paşcan, precum se va vedea din lucrarea de faţă.
            Această lucrare a fost înaintată conducerii şcolii spre lectură şi dezbatere structurile de decizie, cu solicitarea de a cântări propunerea şi de a oferi recunoştinţa peste timp celui considerat ca fiind „întemeietorul învăţământului în Valea – Seacă ( Valea Moldovei de azi).
 
Şcoala din Valea Moldovei - scurt studiu monografic
 
 
            Din cartea Din istoricul liceului Stefan cel Mare din Suceava”, tipă­rită de editura societăţii „Şcoala Română" din Suceava în anul 1935 înţelegem că înainte de 1775 când a avut loc anexarea Bucovinei la Austria că singura formă de acces la educaţie pentru sate au fost şcolile bisericeşti de pe lângă bisericile parohiale în care învăţământul nu era obligatoriu, „lecţiile” erau ţinute de preot sau cântăreţul bisericesc contra unei sume oferite de părinţii elevilor doritori de învăţătură. În aceste „şcoli” învăţau însă dor copii boierilor, preoţilor, mazili
(adică boieri de clasa a treia, care au fost scutiţi de vinărici și de dijmărit conform pravilelor rămase de la domnitorul Grigore Ghica, conform http://dexonline.ro/definitie/mazili/paradigma). Din cei 197 de boieri şi mazili câţi erau în Bucovina la acea vreme cei mai mulţi nu ştiau să scrie şi să citească. Toate acestea ne fac să credem că în Valea – Seacă nu exista cunoaşterea de carte în rândul ţăranilor.
            Din lucrarea lui Timu Dumitru – „Monografia comunei Valea –Seacă din judeţul Cîmpulung”, tipă­rită în 1939, la Tipografia Societăţii „Şcoala Română” Cîmpulung Moldovenesc aflăm că: „De-abia în 15 Septembrie l886 stăpânirea austriacă s'a învrednicit să înfiinţeze şi în comuna Valea-Seacă o şcoală primară, cu o singură clasă. Clădirea acestei scoale era construită din lemn, în colţul toloacei comunale ( pe locul căminului cultural de azi, după mărturiile unor bătrâni din sat, n.n.), destul de înaltă, spaţioasă şi cu ferestrele mari şi lumi­noase. Ea avea pe lângă sala de învăţământ, locuinţă pentru învăţător şi o cămară mică şi complect întunerică, ce servea pentru încarcerarea copiilor obraznici şi neascul­tători, învăţământul se ţinea de un singur învăţător, îna­inte şi după masă. Nu ştiu cum se aplicau metodele pe­dagogice pe vremea aceea. Ştiu însă din experienţă proprie, că dacă vreun copil de şcoală eşea din cuvântul învăţătorului, vai şi amar era de coastele sale. Varga, care era totdeauna în clasă, constituia adevărata „uni­tate de măsură" pe pielea copiilor neascultători.....
Datorită acestor metode „pedagogice" copiii erau ascultători şi învăţau carte. Marele număr de intelectuali eşiţi din modesta şcoală primară din Valea-Seacă, constitute dovada cea mai concretă. Astăzi lucrurile stau cu totul altfel: învăţătorul n'are voie să atingă cu varga pe vreun copil de şcoală, — oricât de obraznic şi neas­cultător ar fi el, — altfel părinţii unei astfel de „odrasle" incorigibile sar ca muşcaţi de şarpe contra învăţătorului.... Este adevărat însă, că programa analitică a învăţământu­lui primar nu era atât de încărcată ca cea de azi. Pe-atunci se învăţau în şcoala primară lucruri mai puţine, dar se învăţau mai bine...”
            Dacă înţelegem bine acest citat, învăţământul era organizat şi dimineaţa şi după amiază, exista camera de încarcerare „complect întunerică”      şi varga nelipsită. Se pare de asemenea că şi programa şcolară din deceniul trei al sec. XIX era „încărcată” – lucru de care nu suntem străini astăzi în permanenta reformă a învăţământului românesc.
            Tot Timu Dumitru în monografia sa ne spune foarte plastic „Cel dintâi învăţător care a aprins lumina învăţăturii de carte obligatorie în comuna Valea-Seacă, a fost mult regretatul director şcolar Mihail Paşcan.”

Despre biografia sa aflăm: „El s'a născut la 25 Martie 1866 în comuna Ilişeşti, judeţul Suceava şi a murit în primăvara anului 1931 în comuna Ciocăneşti, cătunul Botuş din judeţul Câmpulung.
Mihail Paşcan era fiu de ţăran şi frate cu preoţii Dimitrie Paşcan, fost paroh în comuna Valea-Seacă, şi Dr. Ioan Paşcan, fost paroh la biserica Sf. Paraschiva din municipiul Cernăuţi. Prin truda vrednicilor săi părinţi şi sârguinţa sa neîntrecută, Mihail Paşcan a absolvit şcoala primară din Ilişeşti, gimnaziul superior din Suceavă şi şcoala normală (Lehrerbildungsanstalt) din Cernăuţi, după care în anul 1886, a dat examenul de maturitate (Reifeprufung) şi a fost apoi declarat de către comisiunea exa­minatoare, capabil pentru predarea învăţământului primar în limba română.
            Cu decretul consiliului şcolar judeţean din 15 August 1886, Mihail Paşcan a fost numit învăţător în comuna Valea-Seacă, având greaua sarcină să înfiinţeze şcoala şi să introducă aplicarea învăţământului primar obligator. [...] Datorită acestui fapt, Mihail Paşcan fu declarat de către consiliul şcolar provincial, în­văţător definitiv, şi permutat la cerere, la şcoala primară din Ciocăneşti unde cu decretul Nr. 919 din 26 Februa­rie 1902, consiliul şcolar provincial din Cernăuţi, îl înainta în gradul de învăţător superior.În comuna Ciocăneşti, Mihail Paşcan a funcţionat pe terenul şcolar şi extraşcolar timp de 19 ani în modul cel mai strălucit. De aici a fost permutat, tot la cerere, în comuna Horodnicul de Jos, judeţul Rădăuţi, unde a func­ţionat ca director şcolar timp de 20 de ani, trimiţând ca şi în comuna Ciocăneşti, numeroşi copii de ţărani Ia şcoli mai înalte. În felul acesta Mihail Paşcan a fost unul dintre cei mai activi învăţători care a contribuit la premenirea păturii intelectuale austriace, cu elemente româneşti ridicate din pătura sănătoasă a ţărănimii. Pe lângă această contribuţie naţională, Mihail Paşcan mai are un merit neperitor: el a contribuit cu ultima energie la ridicarea în Horodnicul de Jos, a unui edificiu şcolar constând din 8 săli de clasă, cancelarie pentru membrii corpului didactic, locuinţă şi cancelarie pentru director, o sală pentru ateliere de tâmplărie şi sculptură, una pentru cabinetul de lectură, arcăşie şi bancă populară.Din cauza activităţii şi sentimentelor sale naţional-româneşti, Mihail Paşcan a avut mult de suferit, mai cu seamă în timpul marelui războiu mondial când trupele austro-ungare pe deoparte şi cele ruseşti pe de altă parte, începând cu luna lui Septembrie 1914 până pe la mijlo­cul anului 1918 se războiau necontenit pe teritoriul Bu­covinei — îl bănuiau când unele când celelalte, de senti­mente duşmănoase. Fapt este însă, că Mihail Paşcan şi-a fixat simpatiile sale încă din tinereţe, numai pentru o Ro­mânie Mare, liberă şi puternică, în care Românul de sânge să-şi poată revendica dreptul de întâietate pe toate tărâmurile.
            După o activitate şcolară de 42 de ani, după ce avea conştiinţa împăcată că în acest lung şir de ani şi-a împlinit datoria de luminător al satelor — Mihail Paşcan a trecut la pensie, revenind pe meleagurile dragi din co­muna Ciocăneşti unde, din primăvara anului 1931, îşi are odihna veşnică în cimitirul acestei fruntaşe comune. În fiecare primăvară în jurul mormântului aceluia care a fost primul învăţător în comuna Valea-Seacă, mireasma brazilor şi fânului proaspăt cosit din apropierea lăcaşului său de veşnică odihnă, se împrăştie ca mirosul de tămâe cădelniţată de preoţi, iar mierlele, sturzii şi privighetoarele, în armoniosul lor concert, parcă îi cântă „Veşnica lui pomenire"...

În ceea ce priveşte activitatea sa de înfiinţare a învăţământului în Valea – Seacă, care a fost socotită un succes după cum se amintea mai sus, putem adăuga: „ Din 53 copii obligaţi a frecventa şcoala, numai 31 au frecventat-o regulat în primul an de introducere a învăţă­mântului. Ţinând seamă de mentalitatea sătenilor de pe aceia vreme, Mihail Paşcan a înţeles în mod strălucit cum să aplice obligativitatea învăţământului, aşa încât în al doilea an de învăţământ primar, sătenii din Valea-Seacă nu-şi dădeau rând a-şi trimite copiii la şcoală (s.n.). Timp de trei ani cât a funcţionat ca învăţător în comuna Valea-Seacă, Mihail Paşcan şi-a câştigat nu numai simpatia îm­binată cu respectul întregei comune, dar şi admiraţia au­torităţilor şcolare superioare.”
            După plecarea lui Mihail Paşcan „au urmat la catedra învăţământului primar din această comună un lung şir de vrednici învăţători, de pildă Franciuc, Beuca, Velehorschi, Medviciuc, Cernăuţean, Smerecinschi şi atâţia alţii cari au lăsat între săteni sin­cere regrete la plecare şi plăcute amintiri, pentru totdea­una.”, ne spune D. Timu în monografia sa. Din 1886, până în 1939 şcoala îşi pune pecetea asupra comunităţii astfel încât Dumitru Timu în monografia sa enumeră rezultatele acestei perioade în educaţie  dintre care primul - construcţia a două şcoli până în 1913: „În cei şaptesprezece ani cât a fost primar al comunei Valea-Seacă, fruntaşul gospodar Nicolae Ciurlă a clădit două edificii şcolare ce constituesc azi mândria comunei.” Nu este precizat anul în care şcolile au fost date în folosinţă, dar cu certitudine înainte de 1913 când Nicolae Ciurlă moare, la 56 de ani. Cert este că cele două şcoli sunt în picioare şi azi, la cea din imagine adăugându-i-se în 1971 un corp lipit în partea din dreapta cu încă şase săli de clasă. Cum necum, şcoala neavând nici azi centrală pentru încălzit, ca să nu mai vorbim de altele, sălile din corpul vechi de clădire sunt în fiecare iarnă mai călduroase. Vorbind de al doilea rezultat, D. Timu enumeră dintre cei care au avut tragere de inimă pentru carte şi s-au dovedit oameni de ispravă: „[...] să scot în evidenţă pe ur­mătorii intelectuali valea-seacani şi anume: Nicolae Al. Timu, preşedinte da tribunal Cernăuţi; Toader Floreşteanu, pre­şedintele judecătoriei Stăneştii de Jos, judeţul Storojineţ; Ioan Simeria, procuror în Storojineţ; Victor Paşcovici, inspector silvic, fost director general al Fondului biseri­cesc ort. rom. din Cernăuţi; Simion Ivanovici fost director de liceu, fost senator de Câmpulung; Isidor Paşcan, preot, duhovnicul seminarului teologic din Cernăuţi; Orest Ivanovici, preot în comuna 1. G. Duca, jud. Cernăuţi; Traian Prodan, bibliotecar Ia facultatea de teologie din Cernăuţi; Martinian Ivanovici, stareţul mănăstirii Slatina, judeţul Baia; Locotenent - Colonel Vasile Olariu, Cercul de Recrutare Rădăuţi; Maior Gheorghe Timu (decorat cu „Virtutea Militată" a doua decoraţie după .Mihai Viteazu) Rădăuţi; Maior Constantin Timu, Reg. 15 Inf. Piatra Neamţ; Maior Mihai Dorofteiu, Constanţa; Maior Vasile Ivanovici, Câmpulung - Muşcel; Maior Dr. Al. Cotoc, medic veterinar militar, Aiud; Dr. Olvian Ivanovici, medic Bucureşti; Dr. Ioan Vlad, medic veterinar Cernăuţi; Melania Vlad, pro­fesoară, Iaşi; Zenovia Floreşteanu, profesoară,Tecuci; Silvia Nichita, profesoară, Chişinău; Valeria Floreşteanu, profe­soară, Cernăuţi;   Paşcan Virgil, inginer, Mediaş;   Olariu Vasile, controlor financiar, Chişinău” şi enumerarea continuă.


Dacă facem un pas mare în timp, până în 2012, putem spune că şcoala din Valea Moldovei de azi şi-a făcut pe deplin datoria. Nu vom scoate în evidenţă „intelectuali valea-seacani” vom spune doar că majoritatea corpului profesoral din şcoala de azi este format din profesori din Valea Moldovei.
            Şcoala Valea Moldovei de azi este compusă din două corpuri de clădire. Primul corp şi cel mai vechi în care funcţionează trei grupe de grădiniţă datează din anul 1907. Al doilea corp – corpul principal este la rândul său alcătuit dintr-o primă parte construită până în 1913 la care s-a adăugat o aripă în 1971. Şcoala Mironu este construită în 1923.


Şcoala Valea Moldovei dispune de 11 săli de clasă, 3 săli de grădiniţă, cabinete de geografie, educaţie tehnologică, fizică, matematică, bilogie, desen, informatică, bibliotecă şi teren de sport. Toţi profesorii şcolii sunt calificaţi şi majoritatea titulari.
În localitatea Mironu, funcţionează 15 clase I-IV şi 2 grupe de grădiniţă, 99% din elevi aparţinând comunităţii de rromi. Majoritatea elevilor din clasele I-IV, români, din localitatea Mironu, învaţă la Şcoala Valea Moldovei, fiind navetişti. Din cauza lipsei de spaţiu activitatea şcolară la Mironu se desfăşoară în trei schimburi.
            Populaţia şcolară a comunităţii este de aproximativ 450 elevi la Şcoala Valea Moldovei – pe toate ciclurile de învăţământ, aproape constantă de ala an la an şi peste 400 la grădiniţa şi şcoala din Mironu. În Mironu, lipsa de spaţiu şcolar face ca aproximativ 200 de copii să rămână neînscrişi la grădiniţă din lipsă de spaţiu şcolar.
            Privind cu optimism ne gândim că grădiniţa aflată foarte aproape de finalizare va fi gata cât mai curând şi şcoala nouă la care s-au început lucrările în acest an va fi şi ea terminată.



Şcoala din Valea Moldovei ar trebui să poarte un nume pentru permanenta aducere aminte şi cinstire a „întemeietorului” Mihail Paşcan.

Număr voturi:

6

Votează:

Comentarii

Momentan nu sunt comentarii inregistrate.