Loading date and time...

Premii şi distincţii

 

EPSA 2011

Proiectul „Economia bazată pe Cunoaștere” a primit o nouă certificare de bună practică în cadrul ediției 2011 a premiilor „European Public Sector Awards” (EPSA) din cadrul Institutului European de Administrație Publică.

Certificarea proiectului EBC ca „Best Practice” a venit în urma a trei etape de evaluare derulate până în prezent de un juriu experimentat desemnat de EPSA, rezultând o listă scurtă de 58 de nominalizați dintr-un total de 274 de proiecte din 33 de țări participante la ediția din acest an. Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin Unitatea de Management a Proiectului, a concurat la premiile EPSA 2011 la categoria „Smart Public Service in a Cold Economic Climate” – Servicii publice inteligente într-un context economic dificil. Dinstincția de bună practică oferită în acest an recompensează și certifică rezultatele remarcabile pe care le-a avut proiectul EBC până în prezent.

 

COMPUTERWORLD Honors Program

Unitatea de Management a Proiectului, din cadrul Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, a fost desemnată ca Laureat în cadrul ComputerWorld Honors Program 2011.

Proiectul „Economia bazată pe Cunoaștere” se alătură altor 254 de proiecte nominalizate din 23 de țări, dintr-un total de peste 1000 de aplicanți din întreaga lume.

Evenimentul de decernare a premiilor va avea loc pe data de 20 iunie 2011, la Washington D.C., SUA.

 

ASOCIATIA NATIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI

Premiul I în cadrul Competiţiei Naţionale a celor mai bune practici din Administraţia Publică, la categoria "Îmbunătăţirea serviciilor publice printr-un management organizaţional şi al calităţii performanţei", organizată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în 2010.

Proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere este considerat un exemplu de bună practică în administraţia publică din România datorită rezultatelor remarcabile obţinute, a eficienţei demonstrate şi a practicilor inovative diseminate.

 

THE HIGHEST HONOR IN PROJECT MANAGEMENT

Finalist în cadrul competiției International Project Excellence Award 2010, la categoria "Project Excellence in Medium-Sized Projects", organizată de Asociația Internațională de Project Management.

Rigurozitatea implementării şi succesul înregistrat de Programul de instruire TIC în şcoală şi afaceri şi Portalul eComunitate, ce fac parte din proiectul "Economia Bazată pe Cunoaştere", au impresionat juriul IPMA (Asociaţia Internaţională de Project Management), care le recomandă drept una dintre cele mai importante realizări în domeniul managementului de proiect.

 

e-Inclusion 2008

Medalie în cadrul Competiției e-Inclusion organizată de Comisia Europeană, la secţiunea "Geographic Inclusion", Viena, 2008. Proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere este considerat un exemplu de bună practică pentru utilizarea eficientă a IT&C şi a tehnologiei digitale pentru combaterea dezavantajelor sociale şi a excluziunii digitale.

 

Premiile IT&C ale Romaniei 2006

Economia Bazată pe Cunoaştere a fost considerat "Proiectul cu cel mai bun conţinut informaţional" în cadrul Premiilor IT&C ale României – Bucurerști, 2006, pentru contribuţia la amplul proces de extindere a accesului la tehnologii informaţionale şi comunicaţii moderne pentru comunităţile rurale - Bucureşti, 2006.

Turism: Călan

Localitate rurală romană şi staţiune cu apă caldă, aflată în lunca Streiului (anticul Sargetia), pe malul stâng al acestuia, era cuprinsă în teritorium Ulpiei Traiana Sarmisegetusa : pe drumul imperial principal ce lega odinioară Ulpia Traiana de Apulum şi nordul Daciei. Numele roman al localităţii Aquae, Pagus Aquensis era dat după izvoarele cu apa termală şi se întindea pe o zonă ce cuprinde astăzi oraşul Călan şi localităţile învecinate (Călanul Mic, Sântămăria de Piatră şi Călan Băi).

Obiective turistice:

Complexul Carstic Cioclovina

Cetatea dacică de la Piatra Rosie se găseşte pe teritoriul comunei Bosorod, nu departe de Bretea Romană. Dealul Piatră Roşie cu înălţimea de 831 m pe vîrful căreia se află cetatea, se ridică izolat în fundul văii Luncanilor. Denumirea de Piatra Roşie i se trage de la stâncă de calcar, puternic oxidată, de culoare roşietică, ce formează partea superioară a culmii.

Cetatea, ridicată din piatră, de formă patrulateră, cu laţurile de 102/45 m, are patru turnuri, dispuse pe colţuri, iar al cincilea pe mijlocul laturii răsăritene. În interiorul incintei se află o construcţie de lemn ale cărei baze de piatră s-au păstrat în întregime. Pentru colectarea apei necesară garnizoanei, în colţul de nord - vest al cetăţii se află o cisternă săpată în stâncă. În afara incintei se observă urmele unui sanctuar, format din aliniamente de baze de coloane din piatră.

Pe panta estică a dealului, o a doua incintă cu zidurile ridicate din piatră de stâncă şi palisadă, se sprijinea cu o latură pe fortificaţia de pe culme, având în interior un drum pavat din piatră. Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de pază.

Cetatea de la Piatra Roşie, parte componentă a sistemului de fortificaţii dacic, avea menirea de a bara înaintarea dinspre valea Streiului a duşmanilor care ar încerca să atace capitala statului dac.

La cetatea dacică de la Piatra Roşie se poate ajunge pe cel puţin trei căi : dinspre vest, pe valea Luncanilor, dinspre nord- est, de la Gradistea de Munte pe drumuri de culme şi dinspre sud din valea Streiului.Drumul obişnuit şi cel mai uşor este prin satele Ohabă Streiului, Chitid, Bosorod (14 km şosea asfaltată ), apoi, pe un drum pietruit, până în satul Luncani (încă 3 km ).

Complexul Carstic Cioclovina
Complexul carstic Cioclovina este situat la izvoarele Văii Luncanilor, pe teritoriul localităţii Cioclovona, comuna Bosorod.
Zona Cioclovina nu se remarcă prin peşteri sau avene deosebit de mari, din totalul de 67 de cavităţi, doar trei trec peste lungimea de 1500 m şi tot acestea au denivelarea mai mare de 100m (Peştera Ponorici - Cioclovina cu Apa, Peştera Cioclovină Uscată, Peştera Valea Stînii ).

Însă zonă se remarcă din mai multe puncte de vedere : arheologic, paleontologic, mineralogic şi ca densitate şi diversitate în speoloteme. Tot aici se află cel mai mare monocristal din ţară (113cm) în Peştera Cioclovina Uscată. Întreaga zonă se prezintă sub forma unui platou carstic suspendat, ce se dzvoltă între 500m şi 1147m.

Peştera Cioclovină Uscată este cea mai importantă peşteră a bazinului, pentru descoperirile de excepţie care au avut loc aici : descoperirea celui mai vechi craniu de Homo Sapiens Fosilis din România, descrierea în premieră a unui nou mineral fosfatic -Ardealitul - au fost descoperite patru straţe paleolitice suprapuse, unul din cele mai mari depozite de guano-fosfat din lume, cel mai mare monocristal de calcit din România etc.

Această peşteră are cel mai mare potenţial din zonă, datorită modului complex de formare.Din punctul de vedere al formării peştera se împarte în două părţi. Galeria principală a peşterii este lipsită în mare parte de speoloteme datorită exploatării guano - fosfatului şi a urmelor lasate de,,turisti", dar cu toate acestea galeria ne impresionează prin frumoase forme de coroziune (tuburi de presiune cu diametru de până la 5m, marmite de tavan şi de perete, precum şi prin Marea Septa de Tavan-6m).De asemenea este de remarcat imensul depozit paleontologic şi interesul mineralogic a- minerale fosfatice noi pentu ştiinţă.

Partea a doua se află într-o perfectă stare de conservare datorită accesului destul de dificil. Această parte se distinge prin marea bogăţie de formaţiuni, dar cea mai impresionantă este Sala Mare de după Horn, care se distinge prin bogăţia de speleoteme atât comune, cât şi din cele mai rare, printre care şi monocristalul de calcit de 113cm. Peştera avea iniţial 763 m, dar actualmente are o dezvoltare de 2002m.

Peştera Ponorici- Cioclovină cu Apă este cea mai lungă peşteră a bazinului măsurînd 2063m. Aici s-a descoperit un tezaur hallstattian, constând din peste 600de obiecte de podoabă din metal şi câteva mii de mărgele din chilimbar, ceramică şi sticlă colorată.

Cetatea Dacică de la Piatra Roşie - Monument U.N.E.S.C.O

Cetatea dacică de la Piatra Rosie se găseşte pe teritoriul comunei Bosorod, nu departe de Bretea Romană. Dealul Piatră Roşie cu înălţimea de 831 m pe vîrful căreia se află cetatea, se ridică izolat în fundul văii Luncanilor. Denumirea de Piatra Roşie i se trage de la stâncă de calcar, puternic oxidată, de culoare roşietică, ce formează partea superioară a culmii.

Cetatea, ridicată din piatră, de formă patrulateră, cu laţurile de 102/45 m, are patru turnuri, dispuse pe colţuri, iar al cincilea pe mijlocul laturii răsăritene. În interiorul incintei se află o construcţie de lemn ale cărei baze de piatră s-au păstrat în întregime. Pentru colectarea apei necesară garnizoanei, în colţul de nord - vest al cetăţii se află o cisternă săpată în stâncă. În afara incintei se observă urmele unui sanctuar, format din aliniamente de baze de coloane din piatră.

Pe panta estică a dealului, o a doua incintă cu zidurile ridicate din piatră de stâncă şi palisadă, se sprijinea cu o latură pe fortificaţia de pe culme, având în interior un drum pavat din piatră. Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de pază. Cetatea de la Piatra Roşie, parte componentă a sistemului de fortificaţii dacic, avea menirea de a bara înaintarea dinspre valea Streiului a duşmanilor care ar încerca să atace capitala statului dac. La cetatea dacică de la Piatra Roşie se poate ajunge pe cel puţin trei căi : dinspre vest, pe valea Luncanilor, dinspre nord- est, de la Gradistea de Munte pe drumuri de culme şi dinspre sud din valea Streiului.Drumul obişnuit şi cel mai uşor este prin satele Ohabă Streiului, Chitid, Bosorod (14 km şosea asfaltată ), apoi, pe un drum pietruit, până în satul Luncani (încă 3 km ).

Biserica Ortodoxă ,,Adormirea Maicii Domnului’’ din Strei

Unul din cele mai vechi monumente ale arhitecturii medievale româneşti este Biserica ortodoxă din satul Strei, sat care se învecinează cu comuna Bretea Română şi aparţine de oraşul Călan. Pe locul monumentului medieval, au fost descoperite vestigiile unei villa rustica romane. În sec. XIII, aici sunt atestate o curte cneziala şi biserica de curte cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită din piatră. Biserica are un turn clopotniţă pe faţa de vest, o navă scurtă cu plafon de scânduri şi un altar boltit în cruce pe nervuri. Odinioară intrarea se făcea prin clopotniţă, printr-o uşă încoronată de un arc frânt, acum intrarea fiind pe latura de sud a navei.

Turnul clopotniţă, avînd trei nivele, păstrează nealterat acoperişul de piatră, terminat în interior într-o cupolă, la exterior fiind încununat cu patru frontoane triunghiulare. Etajul de sus poartă un chenar de cărămidă în zig-zag, element ornamental pe care îl întâlnim şi la biserica din Densus. Iniţial, biserica a fost pictată atât în interior cât şi în exterior.

Între anii 1970- 1972, monumentul a fost restaurat de Direcţia Monumentelor Istorice, fiind restaurat şi consolidat valorosul ansamblu mural, care se păstrează în absidă altarului, în naos pe pereţii de est, sud şi fragmentar pe cel vestic la parterul turnului clopotniţa, iar la exterior pe faţadele de răsărit, sud şi în lunetă portalului de la turnul clopotniţă. Pictura acestei ctitorii cneziale, databilă pe la mijlocul sec. XIV, se datorează unui grup de pictori, care au un stil şi un limbaj de tradiţie romanică şi gotică. Meşterul principal care a decorat monumentul a fost,potrivit inscripţiei alăturate portretului său :,,Grozie, (fiul ) meşterului Ioanis, a pictat biserica". Grozie, pictorul principal, care şi-a zugrăvit portretul, a pictat absida altarului, iar în naos peretele răsăritean, registrul superior al peretelui sudic şi peretele apusean. Tot din sec. XIV datează şi picturile exterioare, ce se mai pot vedea doar vag pe faţa răsăriteana a absidei, iar pe faţa de sud trei scene azi neidentificabile. Ansamblul mural de la Strei este deosebit de valoros.

Biserica Ortodoxa „ Sf. Gheorghe’’ din StreiSângeorgiu

Pe malul drept al râului Strei, se află un monument de mare interes istoric şi artistic. Biserica ortodoxă,,Sf. Gheorghea" din SteiSângeorgiu, ctitorie cneziala, precedată de un edificiu de lemn a cărui existentă este atestată din sec. XI a-XII (satul StreiSângeorgiu aparţine azi de oraşul Călan ).

Actuala biserică, construită în stil romanic, datează pe baza mărturiilor arheologice, din cel de- al patrulea deceniu al sec. XII. Monumentul istoric a fost pictat în mai multe etape. Cel mai vechi strat de pictură murală păstrat, datează din anii 1313-1314, conform pisaniei slavone coservate pe peretele răsăritean al absidei . Potrivit acesteia autorul frescei este Teofil Zugravul, pictura fiind prezenţă pe pereţii şi bolta absidei altarului, precum şi pe pereţii naosului şi parţial şi bolţi .

Istoricul de artă Vasile Drăguţ apreciază că picturile din 1313-1314 de la StreiSângeorgiu,nu sunt un început de drum, ci un moment dintr-o evoluţie artistică mai îndelungată, semnificativă pentru mediul social al cnezilor români din sec. XIII-XIV. Pe peretele răsăritean al turnului clopotniţă, din interiorul naosului, se află tabloul votiv înfăţişînd în centru pe "ctitorul jupân Chenderesu" şi soţia să "jupâniţă Nistora" ce ţin în mâini macheta bisericii, iar de o parte şi de alta "jupân Latcu" şi "Vlaicu, fiul lui Chenderesa" În anul 1408, se aplică un nou strat de pictură în special pe pereţii naosului şi a turnului înglobat de acesta .

În anul 1743 a fost executată, pe zone restrâse o nouă pictură murală, autori fiind doi pictori făgărăşeni Gheorghe şi Sandru, fresca executată de ei fiind pe pereţii de nord şi est ai absidei altarului şi parţial în naos. Pictura executată la 1743 se înscrie în ambianţă artistică post brâncoveneasca, ilustrînd amplul fenomen de unificare stilistică a artei din toate provinciile româneşti . În interiorul bisericii se află mai multe straturi de pictură datînd din sec. XIX-XX, care însă nu prezintă nici un interes istoric sau artistic.

Călan Băi

Băile „Aquae” se află pe maulul stâng al râului Strei, la altitudinea de 230 m deasupra nivelului mării. Ele sunt situate la cca 2 km N de oraşul Călan, pe şoseaua DN 66 (respectiv E 79). Ca urmare a înălţimii mici a dealurilor ce înconjoară Băile, la răsărit se pot vedea Munţii Sebeşului, spre nord Munţii Metaliferi, spre apus Munţii Poiana Ruscă, iar spre sud Munţii Retezat, cu piscurile cele mai înalte Peleaga (2509 m), Păpuşa (2508m) şi Retezat (2482m), acoperite aproape 9 luni pe an, cu zăpadă.

Este probabil, că aceste ape tămăduitoare ale băilor, să fi fost folosite înainte de ocupaţia romană, deoarece, pe aceste meleaguri au trăit dacii, iar aşezarea s-a numit Idata. De aceste Băi este legată şi legenda celor „Trei zâne surori”, în care se povesteşte cum cele trei zâne şi-au pus priceperea la lucru, pentru a vedea care dintre ele sunt mai de folos omenirii. Zâna cea mică iubea artele şi stăpânea taina tămăduirii bolilor şi fiind mai înţeleaptă străbătuse munţii şi văile până a găsit un izvor cu apă fierbinte, dătătoare de sănătate. Ea a săpat o scăldătoare pe care a pus-o în grija unei tămăduitoare din munţii Daciei.

După ce săvârşiră lucrările, zânele începură a aştepta preţuirea oamenilor.
Cu vremea oamenii începură a căuta băile tămăduitoare, alinându-şi suferinţele. Vestea izvoarelor străbătu până departe. Se povesteşte că însuşi marele Decebal cobora din cetatea sa pentru a-şi întrema trupul ostenit în atâtea războaie. Anii au trecut, s-au făcut secole şi lumea s-a tot primenit în aceste ape tămăduitoare.

Izvoarele termale de la Aquae erau cunoscute, ele fiind însemnate pe harta Tabula Peutengeriană printr-un desen special format dintr-o clădire cu curte centrală. Acest semn de pe hartă indică băi termale importante.

Băile au fost foarte cunoscute şi utilizate de către romani, de unde şi denumirea latină de „aqvae” (Apele), existenţa lor fiind atestată de inscripţia „GENIO PAGI AQUAENSIS”, ce se află pe o piatră din altarul bisericii de la Streisîngeorgiu, cât şi de inscripţiile cu caracter votiv pe care cei vindecaţi le puneau în cinstea zeilor. Inscripţiile, puse de bolnavi sau de cei care vizitau Băile, sunt adresate zeilor vindecători Hercule, Aesculap, Nimphe, Mitras sau invocă zeul de casă, cum ar fi Silvanus.

Bazinul roman se mai poate vedea şi astăzi, este săpat în stâncă, are perimetrul de cca 94 m, lungimea de 14,2 m, lăţimea de 7,5 m şi adâncimea de 4 m. El (numit popular „lingura”) este alimentat de trei izvoare care ţâşnesc din fundul bazinului. Scurgerea apei se face printr-un jgheab săpat în piatră.

Acest „Izvor al romanilor” a fost decolmatat şi încă mai produce. Apa acestor izvoare se menţine la o temperatură de 23 - 24º C. Utilizând cele şapte izvoare captate în zilele noastre, în zonă s-a dezvoltat o microstaţiune cunoscută nu numai pe plan local. După punerea în funcţiune, în 1980 a celui de-al treilea furnal, apoi a fabricii de aglomerat şi a cocseriei, peste Băi ploua cu funingine, cenuşă şi praf de cărbune.

Colmatarea izvoarelor termale în bazine şi intensa poluare a zonei cu funingine de la Combinatul Siderurgic Călan au determinat decăderea acestei staţiuni.

În anul 1995 activitatea a fost reluată de către S.C. Metaloterm S.R.L. Călan, deschizându-se noi perspective staţiunii. În prezent apa termominerală a sondei 4371 H este utilizată în cinci bazine din care unul este acoperit. Temperatura apelor este cuprinsă între 27 - 29º C. Apa scoasă de sondă este termominerală, bicarbonată, clorurată, calcică, sodică, magneziană cu o culoare galben roşiatică, indicând un conţinut sensibil mai ridicat de fier (în mg % la 1 kg apă: 63,3HC ; 4,5 Cl; 7,6 Na+; 11,3 Ca++; 38,1 Mg++; 0,51Fe++; 3,5 S ).

Efectele terapeutice ale acestor ape termale sunt folosite în tratamentul reumatismului degenerativ, spondiloza, artroză, poliartroză, reumatismului extraarticular (tendinoză, tendomioză, tendoperiostoză, periartritis humeroscapularis), bolilor reumatice inflamatorii (stări dureroase ale încheieturilor), a unor boli de piele şi a neurasteniei.

În prezent staţiunea are un restaurant de 125 locuri, terase, 14 căsuţe cu câte 2 locuri, locuri de joacă pentru copii, teren de tenis, teren de volei, spaţiu mare pentru parcarea autoturismelor. În jurul bazinelor sunt 20 cabine şi duşuri, discotecă în aer liber.

Carastelec5

Cu o suprafață de 39,07 km pătrați, comuna Carastelec se află în zona colinară a platformei Sălăjene, respectiv în Colinele Toglaciului, la limita nord-vestică a județului Sălaj. Se învecinează cu comunele: Camăr, Ip, Bobota, Măieriște. Comuna se compune din două sate: Carastelec și Dumuslău. Centru de comună este localitatea Carastelec. Gospodăriile aparte, îngrijite, specifice satelor cu populație maghiară, alături de tradițiile și obiceiurile etniei maghiare, bine păstrate, fac din Carastelec un areal atractiv din punct de vedere turistic.În fiecare an, pe data de 15 septembrie,citeşte tot textul

poza